Cu toții ne-am obișnuit cu sistemul public și oamenii din acest sistem și care dincolo de legea existentă au și propriile legi pe care le impun celorlalți într-o depășire de competențe, un act ilegal de abuz în serviciu sau de neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu.

De altfel la un moment dat într-o întâlnire cu reprezentanți de la vârful I.S.C. București-Ilfov mi s-a și spus: „noi am decis să se aplice astfel…”. Păi domnilor, dumneavoastră, ca și noi, trebuie să respectăm doar legea. Noi nu decidem de la noi ce este corect, nu decidem și impunem altora cum să se aplice ceva.

Sigur că tot la fel de des auzim: „dacă nu faci ca mine nu îți dau acordul” sau „dacă nu faci ca mine nu vezi recepția”. Nu este doar o atitudine ci un abuz în serviciu.

Aș dori să spun că această situație nu este una generală. Majoritatea inspectorilor sunt buni profesioniști, cunosc foarte bine legea și o aplică corect. Majoritatea inspectorilor încearcă să ajute într-un sistem suprabirocratizat în care la o verificare de presiune pe instalație ai nevoie de 7 specialiști prezenți și 2 muncitori.

Dar unii dintre ei au nimerit pe acolo fie politic fie din nu știu ce relație de prietenie.

Tot mai mulți diriginți și beneficiari semnalează faptul că unii inspectori I.S.C. prezenți la recepția lucrărilor de construcții au cerut, după propria opinie devenită lege, ca să fie prezent și inspectorul I.S.U. sau, în caz contrar, să obțină refuz de participare. Discutăm  aici de  clădirile unde prezența nu era necesară.

Sigur că ultima dorința a I.S.U. este să răspundă unor solicitări care nu sunt prevăzute în lege și să dea citate din acte normative și legi pe care și inspectorii de specialitate din cadrul I.S.C. întârzie să le citească, să le înțeleagă sau să le aplice. Dar pentru că i se cere o face, deși au încărcare cu probleme adevărate și nu cu nimicuri inventate.

Regulamentul de recepție spune foarte clar că la recepția lucrărilor de construcții introducerea în procedura de recepție a unui inspector I.S.U. este obligatorie doar la acele categorii de clădiri menționate în Legea 307/2006.

Nu spune legea că mergem și întrebăm I.S.U. dacă vrea să vină sau nu.

Iată mai jos, în conformitate cu articolul 30.1. din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, care sunt categoriile de clădiri la care este obligatorie prezența inspectorilor I.S.U. la momentul recepției construcțiilor în calitate de membri ai comisiei de recepție, conform H.G. 343/2017 privind stabilirea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații.

  • clădiri civile cu săli aglomerate, înalte, foarte înalte;
  • clădiri civile din categoria de importanță excepțională sau deosebită;
  • clădiri de producție și/sau depozitare cu suprafețe desfășurate de peste 5.000 mp și risc mare sau foarte mare de incendiu;
  • centrele comerciale cu suprafața desfășurată de peste 2.500 mp;
  • parcajele cu mai mult de 100 de locuri de parcare pentru autoturisme;
  • clădirile de turism având capacitatea mai mare de 50 de locuri de cazare;
  • spitale;
  • cămine pentru copii și bătrâni sau altor clădiri destinate persoanelor ce nu se pot evacua singure.

Dar de vină suntem și noi diriginții de șantier deoarece ne aflăm acolo în calitate de secretari ai comisiei de recepție și nu de secretare ale reprezentanților I.S.C.. Dacă ei nu cunosc legea și din abuz solicită acte care nu sunt prevăzute în procedura de recepție, ar trebui să semnalați acest lucru, să deschideți legea de pe un telefon sau tabletă și să cereți respectarea ei și nu impunerea unor alte criterii. Cu cât știm și noi mai bine legea și răspundem cu ea în spate cu atât mai profesioniști vom arată inclusiv în relația cu beneficiarii.

Acest articol nu reprezintă punctul de vedere al asociației iar autorul își asumă responsabilitatea lui. Articolul este scris de ing. Marius Dorin LULEA.