În data de 3 septembrie 2016 a avut loc Adunarea Naţională a Diriginţilor de Şantier. La eveniment au participat zeci de diriginţi de şantier interesaţi de modul în care se poate îndeplini sistemul calităţii.
Evenimentul a fost primul de acest fel pentru o perioadă mai lungă de un sfert de secol, lucru semnalat ca fiind o mare problemă.
Înfiinţată la începutul acestui an asociaţia a reuşit să reunească interesele a mai bine de 800 de diriginţi de şantier, ce au dorit să îşi consolideze eforturile alăturându-se unei asociaţii care şi-a propus să reprezinte acest corp profesional.
S-au dezbătut numeroase probleme iar concluzia este că în acest moment sistemul calităţii a ajuns pe pragul prăpastiei, existând deficienţe majore pe toate palierele: pornind de la beneficiarul care nu doreşte calitate în favoarea unor costuri scăzute, de la instituţiile publice care nu îşi îndeplinesc sarcinile, trecând prin proiectare unde nivelul de calitate este extrem de scăzut, prin verificatorii de proiecte ce în marea lor majoritate abordează superficial misiunea pe care o au şi până la faza de execuţie unde chiar o parte din diriginţii de şantier nu îşi respectă statutul şi unde executantul nu dispune de un minim sistem de calitate şi de personal autorizat. Peste tot există probleme şi s-a concluzionat că în acest fel nu se ma poate.
Tocmai de aceea Colegiul Tehnic al Diriginţilor de Şantier a propus şi împreună cu factorii instituţionali responsabili cu controlul calităţii să promoveze o modificare legislativă care va obliga firmele să se certifice şi astfel să dispună de personal calificat, să respecte proceduri, etc…
S-au ridicat în cadrul multe probleme şi doar o parte din ele se vor regăsi mai jos.
Un aspect a fost calitatea slabă a proiectelor şi în care verificarea se face superficial. Nu există la nivel de proiectanţi o verificare de calitate, de multe ori aceştia nu dispun de experienţa necesară. Atunci când discutăm de lucrările publice situaţia este şi mai problematică deoarece se scot la licitaţie investiţii în care cantităţile de lucrări nu sunt corelate cu proiectul tehnic. Astfel de ajunge la conflicte între executant şi beneficiar. Un aspect punctual semnalat este cel al caietelor de sarcini a căror concepe este deficitară. Astfel proiectanţii au dobândit prostul obicei de a copie fraze din normative şi a considera că acela este caietul de sarcini. De asemenea există şi asociaţii, precum OAR, ce au făcut pachete de caiete de sarcini puse la dispoziţia proiectanţilor şi care sunt folosite abuziv de către aceştia, fără a exista vreo legătură cu lucrarea ce urmează a se executa. Un caiet de sarcini trebuie să cuprindă lucruri concrete legate de execuţia lucrării şi nu o înşiruire pe zeci de pagini în care nu mai reuşeşti să înţelegi ce este necesar pentru lucrare şi ce. Ceea ce nu se poate descrie în planuri trebuie să apară în aceste documente, sintetic, clar, fiecare frază trebuind a fi utilă.
Calitatea slabă a specialiştilor însă reprezintă o consecinţă a eşecului statului de a investi în calitate. Nu este admisibil să nu se fi luat măsuri pentru asigurarea pregătirii continui, folosindu-se aici spre exemplu sistemul de învăţământ universitar.
S-a discutat despre folosirea abuzivă a statutului de regie proprie. Astfel fiecare construieşte cum vrea, fără a ţine cont de opiniile specialiştilor. Cele mai multe probleme apar la aceste construcţii şi la care sistemul calităţii este ocolit prin ne-folosirea de firme de execuţie care să dispună de un minim de specialişti. Legea trebuie în mod expres să definească regia proprie astfel încât acest fenomen ilegal să fie stopat.
S-a ridicat problema necesităţii ca dirigintele de şantier să fie introdus în procesul de investiţie imediat după faza de proiectare şi înainte de selectarea executantului. Una din atributele legale ale dirigintelui de şantier este verificarea proiectului, ori dacă selectarea executantului s-a făcut deja pe un proiect cu deficienţe multe probleme pot apărea. Există numeroase lucrări publice ce au fost licitate, dirigintele de şantier a constatat ulterior că sunt grave probleme, iar procesul investiţional s-a blocat.
De asemenea preţul minim trebuie să dispară din selectarea ofertanţilor deoarece aceştia se folosesc de toate tertipurile ca să întocmească întru aşa mod oferta încât să poată ulterior cere suplimentări, uneori şantajând cu nefinalizarea lucrărilor. Tocmai de aceea este nevoie ca cel care analizează tehnic documentaţia să se pronunţe în defavoarea celor care propun preţuri care sunt cu mult sub limita dată de proiectant.
Este salutară decizia Inspectoratului de Stat în Construcţii care va realiza un Registrul Electronic – Online al Investiţiilor şi care va fi gestionat de diriginţii de şantier, responsabilii tehnici cu execuţie şi inspectorii desemnaţi. Acest lucru va reduce semnificativ birocraţia iar sistemul calităţii va fi cu mult mai uşor de urmărit, corectat şi cu eliminarea interacţiunii umane care generează subiectivism.
S-a mai discutat şi despre problemele întâmpinate atunci când au loc controale ale Curţii de conturi. De multe ori s-a primit răspunsul că inspectorii nu sunt interesaţi de aspectele tehnice ci doar de respectarea standardelor de cost. Ori proiectarea şi execuţia nu se poate face cu standarde de cost ci pe baza de standarde şi reglementări tehnice. O aberaţia monumentală ce a fost semnalată către MDRAP, instituţia ce a propus aceste standarde de cost. Mai există de asemenea situaţii în care Curtea de Conturi amestecă Dirigintele de Şantier cu Executantul şi din necunoaştere se consideră că sunt de aceeaşi parte a baricadei, ba mai mult, uneori că ar fi şi angajat al executantului. Acest lucru produce consecinţe şi denotă necunoaşterea modului de funcţionare a sistemului calităţii din partea organului de control.
Există construcţii la care execuţia este întreruptă şi la care nu se ia practic nici o măsură privind conservarea. Numeroase din aceste construcţii sunt publice, făcute pe banii contribuabilului român. S-a ridicat şi problema ca diriginţii de şantier să poată asigura şi urmărirea curentă a clădirilor, aspecte ce este prevăzut prin lege dar care din lipsă de specialişti nu este îndeplinit. Reprezentantul Inspectoratului de Stat în Construcţii a dat asigurări că s-a propus o modificare legislativă în acest sens.
Multe probleme au fost ridicate iar diriginţii de şantier vor încerca să se îmbunătăţească pe sine prin editarea Manualului Diriginţilor de Şantier, un sistem de proceduri şi reglementări tehnice care să ducă la aplicare unitară la nivel naţional.
Colegiul Tehnic al Diriginţilor de Şantier
03 septembrie 2016