Colegiul Tehnic al Diriginţilor de Şantier aceasta a apărut ca o nevoie evidentă de organizare a specialiştilor în construcţii. Deşi dispunem un rol extrem de important în sistemul calităţii, nu s-a găsit până în acest moment timpul necesar pentru ca o astfel de organizaţie să existe. Nevoia de înfiinţare a venit din multitudinea de probleme cu care ne confruntăm şi dorinţa de a găsi o cale instituţionala ca să putem comunica cu factorii decidenţi; aveam nevoie de o organizaţie care să ne protejeze interesele şi care să şi ducă la îmbunătăţirea modului în care se aplică sistemul calităţii.
Colegiul Tehnic al Diriginţilor de Şantier a căpătat o formă juridică la începutul acestui an. Prima etapa a fost cea de înscrieri şi informare ce s-a desfăşurat până în acest moment şi va continua mai departe prin sprijinul pe care dumneavoastră ni-l veţi da. Peste 800 de diriginţi de şantier sunt astăzi membri ai asociaţiei, din acest punct de vedere putem spune că după Ordinul Arhitecţilor din România cel mai probabil suntem următoarea asociaţie profesională din domeniul construcţiilor.
Până în prezent există emise de către Inspectoratul de Stat în Construcţii aproape 15 000 de autorizaţii. Numărul real al diriginţilor de şantier este undeva aproape de 5000 deoarece cea mai mare parte deţine în medie trei autorizaţii, din care practică curent sau ocazional această meserie puţin peste 3000 de persoane. Ca şi practicanţi exclusiv ca şi diriginţi de şantier estimăm sub 1000 de diriginţi de şantier, din care marea majoritatea sunt înscrişi deja în asociaţie.
Numărul mic de specialişti care practică, din totalul celor autorizaţi, vine mai ales din subfinanţarea sistemului calităţii; s-a ajuns astfel în situaţia în care de multe ori în concepţia publică, exceptând lucrările publice, dirigintele de şantier să fie văzut ca un întocmitor de documente care e pus să ia banii beneficiarilor.
Asociaţia şi-a propus astfel să reprezinte specialiştii în construcţii diriginţi de şantier; în acest sens după această perioadă de informare vom trece şi la organizarea serioasă a instituţiei; acest lucru se va face împreună cu dumneavoastră.
Viziunea noastră de organizare şi pe care v-o propunem este următoarea: în vederea descentralizării propunem să existe organizaţii funcţionale la nivelul fiecărei macroregiuni pe modelul de organizare al Inspectoratului de Stat în Construcţii, urmând să existe şi reprezentanţi la nivelul fiecărui judeţ; în acest sens vom propune membrilor să identificăm spaţiile necesare desfăşurării unor şedinţe cel puţin lunare iar cu reprezentanţii pe judeţe cel puţin o dată la trei luni; pe fiecare regiune va exista câte doi co-preşedinţi, similar pe fiecare judeţ; totul este o problemă de voluntariat, asta cel puţin pentru început.
Avem numeroase probleme de soluţionat din care noi considerăm că cele mai importante sunt implimentarea de măsuri care să ducă real la formarea sistemului calităţii.
Ce ştim cu siguranţă este că în acest moment sistemul calităţii este unul puternic subfinanţat;nu este admisibil ca dirigenţia de şantier să coste doar 1% din valoarea unei investiţii, iar de cele mai mult ori nici atât; este vorba de o subfinanţare voită a sistemului de către beneficiar care, pentru a dobândi un profit mai mare preferă să facă rabat la calitate; în acest sens de multe ori dirigintele de şantier este ocolit; astfel, deşi legea obligă, a dispune de un diriginte de şantier reprezintă excepţia şi nu regula; este mai ieftin că plăteşti amenda decât să implimentezi un sistem al calităţii, cu atât mai mult cu cât reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii preferă să amendeze corpul de specialişti, fără a aplica sancţiuni şi asupra beneficiarilor.
Există scuza cum că prin angajarea specialiştilor beneficiarul este degravat de responsabilitate; acest lucru este complet fals deoarece legea 10 privind calitatea în construcţii prezintă responsabilităţi clare pentru fiecare factor responsabil; degeaba se aplică amenzi către diriginţii de şantier, proiectanţi şi responsabilii tehnici cu execuţia, dar acestea nu se aplică şi beneficiarilor şi dacă nu se iau măsuri operative în conformitate cu ceea ce prevede legea.
În acest sens avem nevoie de ajutorul inspectoratului de stat în construcţii deoarece cât timp actul de a dispune de un diriginte de şantier este mai mult benevol un sistem real de calitate nu se poate aplica.
Există numeroase cazuri în care dirigintele de şantier este îndepărtat pentru faptul că este prea exigent, pentru că prin exigenţă încurcă pe investitor; astfel el ea decizia de a renunţa la serviciile prestate.
Situaţia este şi mai dezastruoasă în ceea ce priveşte lucrările publice; MDRAP a fixat cuantumuri maximale pentru serviciile de proiectare şi dirigenţie de şantier; astfel pe o lucrare medie de 200 000 de euro s-a ajuns ca dirigenţia de şantier să coste nu mai mult de 100 – 150 de euro pe lună, valoare impozitată; această sumă nu acoperă deloc nici cel puţin cheltuielile cu transportul, ce să mai discutăm aici de a putea urmări curent lucrarea.
O parte din vină o au şi proiectanţii care nu cunosc importanţa unui deviz general; astfel aici sunt prinse pentru dirigenţia de şantier sume absolut derizorii, vorbim uneori de investiţii cu doar câteva sute de euro dar care se desfăşoară pe câteva luni; autoritatea publică pe bună dreptate, după aprobarea indicatorilor tehnico – economici cu greu mai poate face modificări şi chiar de le poate face preferă să nu aleagă această cale.
Astfel principala cauză a sistemului calităţii o reprezintă subfinanţarea voită a acestuia şi va trebui să identificăm soluţii în acest sens.
Pe parcusul acestei zile vom dezbate mai multe aspecte din cele prezentate mai sus.
Intervenţie
Ing. Cezar Petre
Preşedintele CTDŞ